Un număr de tratamente au evoluat în deceniile de când autismul a fost identificat pentru prima oară. Unele programe terapeutice se axează pe dezvoltarea aptitudinilor şi pe înlocuirea comportamentelor disfuncţionale cu unele mai potrivite. Altele se axează pe crearea unui mediu de învăţare stimulant potrivit cu necesităţile unice ale copilului cu autism.
Cercetătorii au început să identifice factorii care cresc eficiența anumitor programe terapeutice în ceea ce privește reducerea sau conversia limitelor impuse de autism. Citește despre un cercetător român…
Este vorba de acele programele terapeutice individualizate, în care se ține cont de nevoile și preferințele copilului, care oferă un orar predictibil, predau cerinţele într-o serie de paşi simpli, angajând activ atenţia copilului în activităţi bine structurate şi furnizând întărirea regulată a comportamentului.
Implicarea părinţilor este de asemenea un factor de succes în tratament. Părinţii lucrează cu educatorii şi terapeuţii pentru a identifica acele comportamente ce trebuie schimbate şi aptitudinile care trebuie învăţate. Recunoscând că părinţii sunt cei mai timpurii profesori ai copilului, mai multe programe încep să înveţe părinţii cum să continue terapia acasă.
Cercetătorii încep să sugereze că mamele şi taţii care sunt antrenaţi să lucreze cu copilul lor pot fi la fel de eficienţi ca şi profesorii şi terapeuţii.
Scrie un comentariu
.......................................................................................
