ANCAAR

Profesioniştii au constatat că mulţi copii cu autism învaţă mai bine într-un mediu unde se folosesc aptitudinile şi interesele lor în timp ce se acomodează cu nevoile lor speciale. Programele individualizate asigură consistenţă şi structură odată cu niveluri de stimulare potrivite.

De exemplu, un orar de activitate predictibil în fiecare zi îi ajută pe copiii cu autism să-şi planifice şi să-şi organizeze experienţele. Folosind o parte anume a clasei pentru fiecare activitate ajută copilul să ştie ce trebuie să facă. Pentru cei cu probleme senzoriale, activităţile care îi sensibilizează sau desensibilizează la anumite tipuri de stimulare pot ajuta foarte mult.

Într-o clasă preşcolară de dezvoltare, o sesiune tipică începe cu o activitate fizică pentru a ajuta în dezvoltarea echilibrului, a coordonării şi a conştientizării corpului. Copiii pun mărgele pe lanţ, fac puzzle-uri, pictează şi participă la alte activităţi structurale. La oră de masă, profesorul încurajează interacţiunile sociale şi modelează limbajul pentru cererea de mâncare. Mai târziu, profesorul stimulează jocul creativ prin îndemnarea copiilor să se prefacă, de exemplu, că sunt un tren.

Ca în orice altă clasă, copiii învăţă prin experiență. Deşi copiii hiper-funcţionali pot fi capabili să se descurce cu activitatea şcolară, şi ei au nevoie de ajutor pentru a-și organiza timpul şi pentru a evita decepţiile. Unui elev cu autism i se pot încredinţa aceleaşi sarcini ca şi colegilor săi. Dar în loc să-i dea întreaga temă odată, profesorul ar putea să-i dea pe rând punctele care trebuiesc atinse sau să-i facă o listă cu cerinţe specifice care vor fi verificate pe măsură ce fiecare este făcută.

Consilierea familiei cu un copil autist

Pentru un părinte, venirea pe lume a unui copil este prilej de mare bucurie. Copilul este împlinirea supremă pentru orice părinte.

Vestea diagnosticului de autism vine ca un trăsnet şi atunci apar primele probleme. E real? Se poate face ceva? Majoritatea părinţilor se confruntă cu dificultatea acceptării acestei realităţi. În fapt, este primul pas important pentru că un diagnostic corect facilitează o intervenţie corectă.

Această intervenţie este posibilă şi în România, cu rezultate bune atunci când este făcută la nivel de performanţă şi profesionist. Mai departe, efortul de a recupera cât mai mult din potenţialul copilului este foarte mare, cu atât mai mare cu cât trebuie făcut cât mai devreme şi susţinut.

Nu suntem cu toţii pregătiţi pentru un astfel de efort sau nu în întregime. Întrebările vin în cascadă: Ce fel de resurse sunt solicitate cel mai mult? Cele materiale? Cele emoţionale? Cele de energie fizică? Pe ce perioadă se întinde acest efort? În majoritatea cazurilor aceste resurse nu sunt toate disponibile şi uneori nici în măsuri suficiente. Cum poate ajunge un părinte să facă faţă unui asemenea efort? Familia este afectată în întregime de diagnosticul dat copilului. Provocarea merge până acolo unde însuşi nucleul său este afectat. Inevitabil, părinţii se raportează diferit la copilul cu autism şi implicit, se vor implica diferit în recuperarea acestuia. Unitatea de cuplu, care este o puternică resursă, este atinsă de această provocare.

Cum găseşte un cuplu calea şi puterea de a se raporta corect la copilul lor? Dar unul la celălalt? Ce este de făcut în cazul în care provocarea este prea mare şi familia, ca unitate, este în pericol? Deoarece copilului îi este afectată foarte sever capacitatea de interacţiune socială, el nu va putea interacţiona firesc cu copiii de seama lui şi nici cu adulţii din jur. În consecinţă, treptat, va fi evitat. Aceasta va deveni o altă problemă majoră pentru familie. Nu este uşor să-ți vezi copilul respins de cei din jur, de societate. Pe lângă această crudă realitate, întreagă familie va avea de suferit. Cel mai adesea, familia cu un copil cu autism începe să fie supusă unei presiuni sociale de excludere. Ce poate fi făcut atunci? Se poate remedia ceva? Se pot păstra nealterate legăturile sociale? La toate aceste întrebări și la multe altele o familie care se luptă cu autismul poate răspunde numai după conștientizarea realității. Realitatea deţine resurse nebănuite pentru a face față provocărilor și pentru a ieşi din multe situaţii dificile.

Uneori se pot găsi soluțiile. Alteori nu, de parcă drumul la resurse este întortocheat sau blocat. Pentru situaţiile acestea din urmă, sfatul consilierului poate ajuta. Nu ezitați! Cereți sfatul specialistului!

De cele mai multe ori, imediat după ce află diagnosticul, dacă sunt norocoşi, părinţii sunt îndrumaţi să facă intervenţia. Cel mai adesea, ei încep să se informeze despre ce înseamnă asta, câţi oameni trebuie implicaţi şi cum să lucreze, cât costă, totul fiind făcut în grabă din dorinţa de a nu mai pierde niciun moment. În acest flux de evenimente se pierde un aspect foarte important: după evaluarea copilului, părinţii nu ajung să facă o analiză a propriilor resurse. În realitate, intervenţia precoce în autism porneşte înainte de lucrul în sine cu copilul, și anume de la consilierea părinţilor. Ei sunt cei care au resursele, ei trebuie să le evalueze, să le gestioneze şi tot ei sunt cei care le vor aplica. În majoritatea situaţiilor, aparent primează cele materiale. Dar şi cele emoţionale contează pentru că acestea sunt cele care vor asigura stabilitatea familiei şi, prin asta, continuitatea intervenţiei. În plus, modelele emoţionale promovate în familie îi vor folosi copilului cu autism mai mult decât poate să o facă predarea comportamentelor.

CITEȘTE DESPRE METODA EU SUNT SPECIAL