ANCAAR

Există motive de speranţă?

Când părinţii află că au un copil autist, şi-ar dori ca problema să dispară în mod magic. Ei aşteptau nerăbdători să-şi vadă copilul crescând şi învăţând. În schimb, acum trebuie să facă faţă realităţii că au un copil care nu se va ridica la înălţimea visurilor lor şi care ar putea să le pună răbdarea la încercare permanent. Unele familii neagă problema sau visează la un antidot instant, care nu există. Pot duce copilul la un specialist, apoi la altul, sperând la un diagnostic diferit. Este important pentru familie să-şi depăşească durerea şi să facă faţă problemei, în acelaşi timp sperând la un viitor bun pentru copilul lor. Majoritatea familiilor realizează că vieţile lor pot continua.

Astăzi, mai mult decât oricând, persoanele cu autism pot fi ajutate. O combinaţie între intervenţia timpurie, educaţia specială, sprijinul familiei şi medicaţie ajută la creşterea numărului de copii autişti care vor duce o viaţă normală. Intervenţiile speciale şi programele educaţionale pot mări capacitatea acestor copii de a învăţa, de a comunica şi de a relaţiona cu alţii, în timp ce se reduce severitatea şi frecvenţa comportamentelor nedorite. Medicamentele vor fi folosite pentru a atenua unele simptome.

Astăzi, un copil care beneficiază de terapie şi de o educaţie care dau rezultate are posibilitatea de a-şi folosi capacitatea unică de a învăţa. Chiar şi cei care au retard mintal pot stăpâni multe aptitudini de autogospodărire, cum ar fi manevrarea banilor, gătitul ori spălatul. Pentru aceşti copii, independenţa şi grija de sine pot fi scopuri principale. Alţi tineri pot continua învăţarea aptitudinilor şcolare de bază: cititul, scrisul şi matematica simplă. Mulţi termină liceul. Unii pot chiar absolvi şi facultatea. Ca la orice altă persoană, interesele personale asigură iniţiative puternice de a învăţa. În mod clar, un factor important în dezvoltarea potenţialului de independenţă al unui copil este intervenţia timpurie. Cu cât mai repede începe să primească ajutor, cu atât mai mare este posibilitatea lui de a învăţa. Mai mult, deoarece creierul unui copil este în continuă dezvoltare, specialiştii cred că intervenţia timpurie oferă copilului cea mai bună şansă pentru a-şi dezvolta potenţialul maxim. Chiar şi aşa, nu contează când este diagnosticat copilul.

Nu este niciodată prea târziu pentru a începe tratamentul!

Autismul nu este: 

• o boală psihică
• o boală contagioasă
• un refuz de a comunica
• o consecință a educației
• în vreun fel vindecabil

Autismul este:

• o tulburare de dezvoltare care afectează trei arii: comunicarea, socializarea și imaginația
• cu origine cerebrală și în general prezent de la naștere
• „epidemic”: conform ultimelor cercetări, 1 din 35 de copii este autist (American Journal of Psychiatry)
• o tulburare pe toată durata vieții